„Multe s-au pus pe seama zeilor. Tiranul din Siracuza, bunăoară, obișnuia, când tezaurul său se golea, să anunțe că zeița Demetra îi apăruse în vis pentru a cere ca toate femeile cetății să depoziteze în templul ei bijuteriile. În ce-l privește pe Apolo, zeul clarității și luminii, el este pur, nefiind implicat ca Zeus în multe istorii urâte. Astăzi nici o greșeală nu le apare unora mai gravă decât a nu părea în nici un fel complicați. Am pierdut, vai, admirația greacă pentru măsură și claritate, dar în fața acestei lumini care curge pe ziduri spunându-mi cât de puțin ne trebuie uneori pentru fericire (acest puțin constituie însă totul), îmi repet că soarele Eladei nu e numai o categorie estetică, ci și una morală.“ (Octavian Paler)
