Un bărbat și o femeie se întâlnesc pe peronul unei gări pustii. El este profesor și a fugit din orașul în care locuia, terorizat de îmblânzitorii de cobre. Ea se numește Eleonora și și-a părăsit la rândul ei orașul de teama dresorilor de câini. Gara în care cei doi așteaptă pare ruptă de lume: ceasul nu funcționează, iar pe un panou sunt notate orele sosirilor și plecărilor, însă nu și destinațiile trenurilor. În apropiere nu se află decât o mlaștină, iar dincolo de ea – deșertul. Profesorul și Eleonora sunt convinși că pot începe aici o viață nouă, până în ziua când din pustiu își fac apariția îmblânzitorii de cobre, dând târcoale refugiului lor.
