Quotes
––––––––
Tristan tried not to let himself think about what he was doing. That in itself was a rarity, but he didn’t know what else to do.
He and Mateo were quiet the whole way to his house. It wasn’t until he killed the engine and made the move to get out of the car that Mateo’s hand came down on his wrist.
“Are you sure this isn’t fucking stupid? That I’m not going to hurt him?” Mateo asked, kicking Tristan’s respect for the man up another notch. He never stopped worrying about Josiah. Had anyone in Tristan’s life ever cared about him that much? The answer to that was easy: Josiah did. The same way he did with Mateo, too.
“I’m one hundred percent sure what we’re doing is stupid, but I’m not sure if it’s right or wrong. As far as hurting him goes...we run the risk either way, don’t we?”
From the corner of his eye, he saw Mateo turn to look at him in the dark car. Seconds later, he couldn’t stop his eyes from falling on Mateo, too.
“What’s your story, man? Who are you? On the surface, you have your shit together more than anyone I’ve seen. One of those guys I’d think had never been through anything. But that’s not what’s really there. Under the surface, you’re just as fucked up as I am, aren’t you?”
In that sentence, Mateo nailed down everything about him and made his heart race. He was just as Mateo said, but he wanted everyone to see that put-together man he tried to portray. “You know the answer to that question, so why ask? As for my story, you also know I won’t tell it, so we’re just wasting our time here.”
Mateo’s hand slipped off his wrist, and Tristan got out of the car. As soon as they stepped inside, the scent of Italian food bombarded his senses.
“It’s almost ready!” Josiah called out from the kitchen. Tristan set his briefcase by the door and headed that way. He didn’t fully get through the kitchen doorway before Josiah stood in front of him.
Tristan tilted Josiah’s head up with a finger under his chin and pressed a kiss to his lips. “It smells fantastic.”
“Thanks.” Josiah kissed him again before pulling away. “I’m starved. It was a busy day at the coffee house, and then I had an appointment with the realtor after. She—”
His speech dropped off when Mateo stepped around Tristan. “Teo. Hey. I thought you weren’t coming.”
Mateo shrugged his shoulders, a gesture that contrasted the tense set of them. “Eh. Figured I couldn’t pass up a home-cooked meal.”
That had nothing to do with the reason Mateo was there, but Tristan didn’t call him on it. Josiah turned to Tristan, his eyes saying so much. Thank you... I’m sorry...
But he had nothing to be sorry about. Tristan hadn’t been lying when he said he didn’t do things he didn’t want to. If there was a part of him that didn’t want Mateo here, he wouldn’t be.
The buzzer on the stove went off, breaking through the silence in the room. Without a word, Josiah went to the stove, pulling a rectangular baking dish out of the oven. Tristan went straight for his wine. He withdrew a bottle then gla
Tristan
––––––––
Tristan a încercat să nu se lase să se gândească la ceea ce face. Asta în sine era o raritate, dar nu știa ce altceva să facă.
El și Mateo au fost tăcuți tot drumul până la casa lui. Abia când a oprit motorul și a făcut mișcarea de a ieși din mașină, mâna lui Mateo i-a coborât pe încheietura mâinii.
"Ești sigur că nu este o prostie? Că nu-i voi face rău?"A întrebat Mateo, lovind respectul lui Tristan pentru bărbat cu încă o notă. Nu a încetat niciodată să-și facă griji pentru Iosia. I-a păsat cuiva din viața lui Tristan atât de mult de el? Răspunsul a fost simplu: Iosia a făcut-o. La fel cum a făcut și cu Mateo.
"Sunt sută la sută sigur că ceea ce facem este prost, dar nu sunt sigur dacă este corect sau greșit. În ceea ce-l doare merge...riscăm oricum, nu-i așa?”
Din colțul ochiului, l-a văzut pe Mateo întorcându-se să-l privească în mașina întunecată. Câteva secunde mai târziu, nu și-a putut opri ochii să cadă și asupra lui Mateo.
"Care este povestea ta, omule? Cine ești tu? La suprafață, ai rahatul împreună mai mult decât oricine l-am văzut. Unul dintre acei tipi pe care aș crede că nu a trecut niciodată prin nimic. Dar nu asta este cu adevărat acolo. Sub suprafață, ești la fel de distrus ca și mine, nu-i așa?”
În acea propoziție, Mateo a bătut în cuie totul despre el și i-a făcut inima să alerge. A fost exact cum a spus Mateo, dar a vrut ca toată lumea să-l vadă pe acel om pus laolaltă pe care a încercat să-l înfățișeze. "Știți răspunsul la această întrebare, așa că de ce să întrebați? În ceea ce privește povestea mea, știi, de asemenea, că nu o voi spune, așa că ne pierdem timpul aici.”
Mâna lui Mateo i-a alunecat de pe încheietura mâinii, iar Tristan a coborât din mașină. De îndată ce au pășit înăuntru, parfumul mâncării italiene i-a bombardat simțurile.
"Este aproape gata!"Iosia a strigat din bucătărie. Tristan și-a așezat servieta lângă ușă și s-a îndreptat în direcția aceea. Nu a trecut complet de ușa bucătăriei înainte ca Josiah să stea în fața lui.
Tristan a înclinat capul lui Iosia cu un deget sub bărbie și i-a apăsat un sărut pe buze. "Miroase fantastic.”
"Mulțumesc."Iosia l-a sărutat din nou înainte de a se îndepărta. "Mi-e foame. A fost o zi plină la cafenea, și apoi am avut o întâlnire cu agentul imobiliar după. Ea -—
Discursul său a scăzut când Mateo a pășit în jurul lui Tristan. "Teo. Hei. Credeam că nu vii.”
Mateo ridică din umeri, un gest care contrasta setul tensionat al acestora. "Eh. M-am gândit că nu pot renunța la o masă gătită acasă.”
Asta nu a avut nimic de-a face cu motivul pentru care Mateo a fost acolo, dar Tristan nu l-a chemat. Iosia se întoarse spre Tristan, cu ochii spunând atât de mult. Mulțumesc... Îmi pare rău...
Dar nu avea de ce să-i pară rău. Tristan nu mințise când a spus că nu a făcut lucruri pe care nu voia să le facă. Dacă ar fi fost o parte din el care nu l-ar fi vrut pe Mateo aici, nu ar fi fost.
Soneria de pe aragaz s-a stins, străpungând tăcerea din cameră. Fără un cuvânt, Iosia s-a dus la aragaz, scoțând din cuptor un vas dreptunghiular de copt. Tristan s-a dus direct după VIN. El a retras o sticlă, apoi gla
Impressions
