Pepper Winters

momente, a zâmbit, trăgându-și mâna liberă.
Cu o înflorire, mi-a trecut un cuțit elvețian miniatural.
Ochii mi-au apărut larg și am acceptat-o cu mâinile tremurânde. "Mulțumesc."Vocea mea șopti cu uimire. De acum înainte, aș purta un cuțit elvețian—nu se știe niciodată când va veni la îndemână. Pariez că nu s-a trezit azi dimineață așteptând ca un fugar să-l folosească pentru a-i tăia un dispozitiv de urmărire.
Am luat carcasa roșie și am deschis o lamă zimțată. Mi-am suflat breton blond din ochi, tăind prin plastic gros. A fost nevoie de multă energie, iar pielea mea a devenit lipicioasă sub jumper până când s-a rupt și a căzut.
În momentul în care a căzut pe podea, am răsuflat ușurat. Coșmarul era aproape terminat, cu un pas mai aproape de Brax.
Tipul a urmărit îndeaproape. Privirea lui intensă a trimis fluturași de conștientizare în timp ce returnam cuțitul. Mi-am păstrat fața goală când l-a palmat, băgându-l înapoi în buzunar.
Poate ar fi trebuit să-l păstrez? Nu gândești limpede, Tess. Să nu ai încredere în nimeni.
El mi-a dat o jumătate de zâmbet, lumina revenind la ochii lui. Degetele strânse pe volan. "Ce s-a întâmplat?”
Am reușit trei cuvinte: "Q Mercer sa întâmplat."Apoi oboseala a sufocat și gândul de a retrăi a fost prea mult.  Nu puteam vorbi despre asta; s-ar putea să nu fiu niciodată pregătit să vorbesc și asta a fost bine pentru mine. Ar deveni un moment de timp nerostit și ar dispărea în uitare.
Ghemuit, pieptul meu înfundat de emoție. Atât de aproape ... atât de aproape. Am devenit greu pe măsură ce adrenalina din sângele meu m-a abandonat. "Trebuie doar să ajung la poliție.”
El a dat din cap. Soarele de după-amiază s-a scufundat prin parbriz, evidențiind roșul din păr. "Pas de problam.”
Am dat un zâmbet apos și m-am așezat înapoi, așteptând cu nerăbdare viitorul.

* * * * *

Sunetul anvelopelor de pe pietriș m-a trezit, panica a izbucnit ca un vechi dușman. Gravel-vă rog să-mi spuneți că nu ne-am întors la Q ' s.
Am tras în poziție verticală, clipind pe fereastră. Adrenalina și căldura nervoasă mi-au făcut respirația să vină repede. M-am obișnuit atât de mult cu teroarea, încât m-am întrebat dacă mă voi mai simți vreodată în siguranță.
Era întuneric; nici o populație, nici o localitate, nimic în întunericul care se profilează. M-am uitat la omul care se presupune că mă salvează, încercând să-mi dau seama.
Zâmbi, încetinind până la oprire. M-am uitat din nou pe fereastră, neîncrezător. Unde erau luminile strălucitoare ale unei secții de poliție? Sunetele reconfortante ale oamenilor?
Frânele scârțâiau și rânji în umbră. "Vino cu mine.”
"Nu este o secție de poliție.”
A chicotit. "Nu. Nu merg la poliție. Dar acum ești acasă, la fel.”
Lumea mea s-a oprit; m-am uitat. Nu vorbea serios. Nu putea vorbi serios. Nu se putea întâmpla. Nu m-am descurcat destul în Mexic și cu Q?
Furia coaptă a țâșnit și tot ce am văzut a fost roșu. Nu aș lăsa să se întâmple asta. Am smuls deschide ușa și răsturnat din mașină.
"Hei, arr...........""Bărbatul a bâjbâit cu centura de siguranță, dar a ajuns prea târziu. Am tras în picioare și am fugit.
A țipat obscenități, blesteme lingându-mi călcâiele, îndemnându-mă mai repede. Capul meu pivotat, în căutarea pentru singurătate, un loc pentru a rula

suprafață, am respirat adânc. Lacrimile mi-au apăsat pe spatele ochilor, dezgustul mi s-a rostogolit în stomac mârâind de foame disperată. Aceasta a fost tortură pe atât de multe niveluri. Livram mâncare oamenilor bine hrăniți în tot acest timp se ospătau și ei cu mine.
"Felul principal, dacă vreți, Nila", mormăi Domnul Hawk.
M-am uitat peste umăr. Stătea acolo, trecându-și degetele prin cioc. Ochii lui aurii, la fel ca ai lui Jethro, nu aveau răbdare sau toleranță, dar buzele lui se înclinau în veselie. Îi plăcea asta.
Bineînțeles că a fost. Toți au fost.
Inclusiv principalul meu chinuitor.
Împingând de pe bufet, am adunat o tavă mare de argint cu pui și sparanghel. Ținând ochii în jos, am ținut în mod deliberat tava înaltă și întinsă, oferindu-mi un scut în care să trec pe Jethro.
Nu că ar fi ajutat.
Brațul lui s-a împuscat, oprindu-mă. Am blestemat familiaritatea atingerii sale. A țipat la modul oribil în care corpul meu și-a amintit de plăcerea pe care o acordase grajdurilor. Nu am vrut nimic de la el. Mai ales amintirea degetelor sale.
M-am uitat în ochii lui. Stai tăcut.
A fost greu.
Am avut atât de mult am vrut să spun. Atât de mult să țipi. Partea capului meu încă bătea din greva lui; ego-ul meu încă mă durea din cauza faptului că nu știam cum să-l smulg așa cum și-a dorit. M-a făcut să mă simt ca o fetiță respinsă.
Plecându-se aproape, mi-a șoptit la ureche: "mă bucur să te privesc atât de ascultătoare, doamnă Weaver. Și tăcerea ta... " mi-a periat părul de pe obraz, cu vârful degetelor zăbovind pe gât. "...mă face greu.”
Am supt un gâfâit, uitându-mă în fața pantalonilor lui, în ciuda mea. Conturul cocoșului său masiv care mă îngrozea-mai mult decât mâinile, temperamentul sau tăcerea îngrozitoare a lui Dumnezeu—stătea ferm și bombat de blugii lui.
A zâmbit. "Continuați munca bună și s-ar putea să primiți două recompense în această seară."Ochii lui s-au întunecat. "Pentru că amândoi știm că vrei să termin ceea ce am început.”
Gâfâitul meu s-a transformat într-un mârâit. Nu am putut înțelege cum stomacul meu swooped chiar și în timp ce boala vartej. La naiba cu trupul meu trădător pentru că a găsit frumusețea lui malefică atractivă.
Ești sigur că vrei să-l seduci doar pentru protecție? Am urât întrebarea. Am urât că nu am avut un răspuns.
Smucindu departe de brațul lui, am urmărit spre poziția mea de plecare. Stând lângă domnul Hawk, l-am servit primul. În momentul în care luase câteva bucăți, m-am mutat să plec, dar mi-a ciupit șorțul, ținându-mă nemișcat.
Ochii lui s-au întâlnit cu ai mei și am știut, doar am știut, că această rundă de servire nu va fi brațele, gâtul sau șoldurile mele pentru un gust. Acest lucru ar fi mai rău. Mult mai rău.
"Înfruntă-mă, fată", a ordonat el.
Mi-au clănțănit dinții, dar am făcut încet așa cum mi-a cerut.
"Lean jos.”
Închizând ochii, m-am supus.
Respirația lui fierbinte s-a întunecat peste pieptul meu înainte ca o gură umedă și caldă să se prindă de mamelonul meu. O zgârietură de dinți, o lovitură de limbă—totul m-a condus la vârf. Culmea în care știam că voi arde în iad nu numai pentru că o voi permite, ci și pentru mica fluturare a nevoii care izbucnise în viață în timp ce fiul său își înfige degetul în mine.
Capul mi-a bătut în timp ce am împins trădarea. Am fost o

wallowed, cu ochii strălucitoare periculos. Ținând un pachet mic de pulbere, el a șoptit: "trebuie să te droghez din nou sau vei veni de bunăvoie?"S-a aplecat peste mine, cu degetele lungi urmărindu-mi piciorul sub cuverturi.
Am tremurat, înghețat ... disperat ca el să renunțe la act și să pună capăt răcelii dintre noi.
Am fost atât de aproape. Conectat. Ceva sinistru mi-a alunecat peste gânduri. Ceva nu e în regulă.
"V-am pus o întrebare, doamnă Weaver."Privirea lui a căzut la picioarele mele, degetele trăgându-se de cearșafuri. Centimetru cu centimetru, a tras, alunecând căldura în jos.
Nu am spus un cuvânt în timp ce mi-a dezvăluit camisolul, pantalonii scurți din satin negru și picioarele; aceleași picioare mâncărime să-și înfășoare șoldurile în timp ce mă lua cu greu.
"Mi-a fost dor de tine."Nu puteam privi în altă parte. Noaptea de sub Hawksridge-felul în care m—a atins în izvoare și m-a readus la viață-mi-a făcut inima să se umfle.
El nu a spus cuvintele. Dar i-am simțit supunerea.
Și el căzuse.
La fel de tare ca mine.
Scoțându-și mâna de pe coperțile mele, a băgat pachetul de droguri înapoi în buzunarul de la piept. "Permiteți-mi să vă explic ce se va întâmpla dacă nu vă onorați invitația și veniți cu mine."Vocea lui a alunecat într-un fior fără emoții. "Vaughn și tatăl tău dorm în această casă. Nu mai au interesul presei sau al mass-media și mi-ar face o mare plăcere să-i dau o lecție geamănului tău. Două secunde este tot ce ar fi nevoie pentru a le elimina din orice probleme viitoare."Și-a dezgolit dinții. "Merită după mizeria pe care au provocat-o.”
Anxietatea s-a strecurat mai sus pe coloana vertebrală. Temperamentul lui se învârtea în jurul nostru ca și cum am fi stat în centrul unui viscol. Eram obișnuit cu asta cu Jethro. Dar în timp ce înainte simțeam ceva cald sub furia lui...acum, nu mai era nimic.
Atinge-l. Dezghețați-l.
Legănându-mi picioarele din pat, am apucat marginea saltelei. "Am spus că voi veni cu tine și am vorbit serios."Am făcut tot posibilul să-mi ascund teroarea clădirii. "Lasă-i în pace. Asta e între noi doi."Respirând adânc, am stat, pregătindu-mă pentru un atac de vertij.
De atâtea ori în ultima lună, mă împiedicam ori de câte ori stăteam. Dar de data asta ... am rămas stabil.
Ochii mi s-au mărit, bând în Jethro.
El nu mă repara.
Mi-a dat prea multe la care să mă gândesc. Prea mult pentru a analiza și citi în. Creierul meu a fost prea frenetic încercarea de a vedea între cuvintele sale pentru a da într-un dezechilibru inutil.
"Ai venit aseară?"Am murmurat, amintindu-mi mesajele noastre.
Maxilarul i s-a încleștat. "Ceea ce s-a întâmplat aseară sau în orice altă noapte nu mai are nicio relevanță în viitorul tău.”
Am clătinat din cap, inima îmi tremura de durere. "Ce sa întâmplat cu tine?"M-am întins după el, dorind să-i strâng antebrațul și să mă asigur că legătura noastră era încă acolo.
Cu un râs, a evitat, rămânând la îndemână. "Ce sa întâmplat cu mine?"Zâmbind rece, m-a făcut să par ca și cum aș fi un copil idiot care cere secretele universului. "M-am îmbunătățit. Asta mi s-a întâmplat și mie.”
"Nu înțeleg— Nu erai bolnav.”
"Nu ai înțelege. Nimeni nu poate înțelege problemele altuia.