In aceasta operă, Moliere prezintă omul clasic oscilând între datoria de tată, soț, persoană publică și pasiunea, sau chiar nebunia, obsesia, făcută pentru un necunoscut în care a avut încredere deplină. Orgon a refuzat să își creadă familia și a preferat să dea ascultare unui străin; a fost nechibzuit, imprudent, dar el a ales să își urmeze instinctul decât să sencreadă în valorile acelei epoci care puneau totuși familia pe primul plan. Cu toate că Orgon l-a crezut pe Tartuffe -un reprezentant al Divinitatii— o alta mare valoare a vremii — el și-a renegat propriul fiu, fără ca măcar să îl asculte; el a procedat așa cum îl îndemnase cel care pentru el reprezenta religia și îl ghida în tot. Se spune deci că personajul lui Moliere a ales initial pasiunea — având încredere totala într-un străin — iar apoi datoria, ascultând ce a spus reprezentatul bisericii.
