Caragiale și caragialismul au intrat în metabolismul culturii și civilizației românești, iar felul în care reacționăm la cele două instanțe constituie în sine un test estetic, etic și, nu în cele din urmă, noetic. Confruntarea cu Caragiale și caragialismul nu poate fi evitată nici chiar de cei care nu-i citesc opera, pentru că Lumea lui Caragiale a devenit parte din lumea în care trăim, s-a mulat pe reflexele noastre mentalitare, ne-a modelat gesticulația cotidiană, atât în spațiul public, cât și în cel privat, și a configurat o stilistică particulară, un profil identitar. Ce e de făcut? Să ne privim cât mai adânc în această oglindă, să ne cunoaștem mai bine, să ne lăsăm posedați de geniul lui Caragiale, să devenim caragialieni, adică înțelepți, buni și ironici.
