„În acest roman eseu, suntem permanent între Bine și Rău fără să fie exclus potențialul vieții autentice «jucat» în ficțiune din plăcerea ludică a ideilor și a cuvintelor, dar și pentru că în ficțiune orice suferință poate fi transformată în mântuire. Jocul/lupta dintre Bine și Rău, crede Bujor Nedelcovici, se produce în primul rând în conștiința noastră, pentru că fiecare deține o parte din Dumnezeu și din Diavol și «uneori chiar fără să vrem gândul poate ucide». Această idee este esențială și de o originalitate particulară.“ — Ficționalizarea spațiului ca reper identitar, Bianca-Mirela Nedelcu
