Învățături de bună purtare pentru fetișcane întru folosul pensioanelor a fost primul manuscris erotic al lui Pierre Louÿs care a văzut lumina tiparului și rămâne de asemenea cea mai scandaloasă scriere a sa, în care umorul are întâietate în fața lascivității. Prin intermediul unor sfaturi revoltător de vulgare și oferite cu ostentație „întru folosul pensioanelor“, pe un ton hilar și parodic, fals dojenitor, Louÿs răstoarnă cu totul moravurile de sfârșit de secol XIX. Fie că enumeră reguli de etichetă în biserică, acasă sau la școală, fie că subliniază obligațiile unei fete față de familie, comunitate sau Dumnezeu, Louÿs reușește să ridiculizeze toate instituțiile și nu lasă niciun tabu nepătat. Învățături de bună purtare pentru fetișcane întru folosul pensioanelor a continuat să fie tot mai scandaloasă și mai subversivă încă de la prima sa apariție, în 1926.
Unul dintre cele mai mari romane despre iubirea obsesivă, Femeia și paiața a fost publicat inițial în Franța, în 1898 și este considerat capodopera lui Pierre Louÿs. A inspirat cinci versiuni cinematografice, printre care cea a lui von Sternberg din 1935 și cea a lui Bunuel din 1977. Femeia și paiața — inspirat atât din Carmen de Bizet, cât și dintr-un episod din Memoriile lui Casanova — reprezintă o ilustrare a temelor decadente care se întind de la un sfârșit de secol la altul, o poveste pilduitoare al cărui titlu sugerează că, pentru a fi fatală, o femeie are nevoie de complicitatea unui om de paie.
„O femeie te înjură pe față, te ocărăște: fă o reverență. Te lovește: apără-te, dar ai grijă să nu se rănească. Te sărăcește: nu i te împotrivi. Te înșală: nu dezvălui nimic, de teamă să n-o compromiți. Îți distruge viața: omoară-te, te rog! Dar să nu cumva, din vina ta, cea mai vremelnică suferință să îndurereze vreodată pielea acestor făpturi minunate și nemiloase pentru care desfătarea răului aproape c-o depășește pe aceea a cărnii.“
