„Nu este un roman, e un text construit în modul cel mai simplu care nu face altceva decât să urmărească apariția și dispariția cronologică a evenimentelor, e un fel de jurnal care iată continuă să se constituie în directă legătură cu existența ei de unic deocamdată cititor al meu sub directa influență a pasiunii mele care nu are nevoie de scrisori de dragoste care refuză ideea unui epistolariu și care vrând-nevrând se literaturizează sub ochii noștri uimiți, căci totuși ce avem de pierdut? Nu evit adevărul însă aceste note sunt o recuperare a unui început pe care și așa l-am amânat prea mult. De aceea revin și-mi amintesc din nou ziua aceea care era o zi de toamnă caldă somnoroasă, ușor de îmbrobodit într-o sumedenie de adjective familiare pe gustul celor ce preferă atmosfera și refuză contactul cu simpla relatare a unor fapte pure.“ (Gheorghe Crăciun)
