Proza scurtă a lui Vlad A. Popescu face toți banii. Poate și pentru că în carte nu se regăsește nicio povestire care să poarte titlul volumului. Cu o voce originală în proza românească, debutant la o vârstă fragedă (în 1996 avea 16 ani), însă într-o epocă mult prea agitată pentru a mai găsi timp pentru literatură, autorul ne propune de această dată un concert care îi pune în evidență cât se poate de inspirat calitățile de comic serios și de tragedian ludic. Urmărind eroii lui Vlad A. Popescu pe stradă, în casă, la serviciu, în mașină sau în cabina de probă, descoperim în fiecare pagină personaje spectaculoase dintr-o lume cât se poate de familiară, o lume în care „viața face toți banii“. „Ludică și parabolică, purtătoare a unui secret umor, ca aceea a lui Răzvan Petrescu sau a Doinei Ruști, proza lui Vlad A. Popescu se remarcă în același timp prin perspicacitate în înțelegerea-imaginarea modului de funcționare a psihologiilor. Personajele, repede și expresiv schițate, își dezvăluie modul de a gândi pe parcursul unor dialoguri alerte. Schimburile de replici, de pe poziții de obicei adverse, seamănă cu un meci de ping-pong și sunt captivante.“ (Alex. Ștefănescu) „Aprind lumina. Mă reped la masă. Notez ca un apucat. Pun punctul victorios. A mea ești, frază! Gata, te-am prins, nu mai poți fugi nicăieri! Admir priveliștea cu fraza paralizată pe hârtie. Mă culc la loc. S-adorm sau nu? Parc-aș mai sta la pândă…“ (Vlad A. Popescu)
