„Nu invenția epică sau acțiunea (cunoscută de mai înainte) interesează la Budai-Deleanu, cât viziunea sa satiric caricaturală, enorma jovialitate, verva parodistică inepuizabilă, formidabila ironie, în fine, capacitatea maximă de a zugrăvi autentic realitatea sub aparențele cele mai bufone și de a propune idei pe calea bunei dispoziții continui. (…) Veritabila creație a lui Budai-Deleanu nu trebuie căutată în direcția tipurilor individuale. La fel ca scriitorii ardeleni de mai târziu, ca, de pildă, Rebreanu, Budai e, în schimb, un excelent observator și pictor al aglomerărilor umane, al maselor văzute sub aspect colectiv, deci, cu atât mai mult al țiganilor, caracterizați printr-o existență tribală, gregară."
Alexandru Piru
