Frontiera e când barieră, când punct de trecere – și deci presupune, din partea oricui evoluează în vecinătatea ei, când adaptare/repliere, când răzvrătire/desprindere. Cele două moduri de a gândi limita induc inevitabil două moduri de a călători, precum și două moduri de a privi obiectul dorinței. Eseul propune o dublă incursiune – erotică și exotică – pe linia de hotar, în compania unor autori români (Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, Mircea Eliade, Ștefan Bănulescu) distribuiți pe o scenă romanescă mai largă, central-europeană sau balcanică (incluzându-i, printre alții, pe Danilo Kiš, Ismail Kadare, Milan Kundera, Peter Esterházy ori Jaroslav Hašek).
