În România anilor 1980, membrii unui grup coral specializat în cântări bisericești caută să scape din robia unor confesiuni care nu-i mulțumesc, în încercarea de a descoperi adevărata credință. Aparținând inițial cultului baptist, trec la penticostali, apoi la adventiști, iar în cele din urmă se circumcid și se convertesc la iudaism. Astfel ajung să emigreze în Israel, unde fiecare se descurcă cum poate. Însă Jac, Corneliu și Beni, cei trei conducători și ultimii reprezentanți ai grupului, nu își găsesc nici aici liniștea sufletească: Beni ajunge să îmbrățișeze doctrina mesianică, devenind rabin, în vreme ce Jac și Corneliu se întorc după 1990 în România, unde pun bazele unui cult iudeo-creștin, „Sărbătoarea Corturilor“, convinși fiind, după ani de peregrinări, de un singur lucru: „Nu contează dacă rătăcim sau nu. Dumnezeu ne va găsi oriunde Îl căutăm“.
