Speranță și suferință, candoare și suspiciune, umor și deznădejde, narcoze și lacrimi sunt ingredientele – universale – cu care se scrie această poveste de dragoste atât de specifică totuși societății românești. Fiind oglinda unei generații, a celei foarte tinere, romanul Tu n-ai trăit nimic înregistrează în tușe alerte, dar foarte precise zbuciumul unui suflet încă imaculat, prins în mecanismul implacabil al maculei.
