„Doina Ruşti, cu o desfăşurare gradată a poveştii, prelungeşte durerea şi groaza până la limite nebănuite, aducând la suprafaţă cauzele. A reuşit să scrie despre acea parte întunecată şi chiar invizibilă a societăţii, punându-i sub semnul întrebării multe dintre elementele esenţiale.” (Ramón Acín, Turia)
