Volumul cuprinde ciclul de douăsprezece conferințe (precedat de o conferință publică) ținut de Rudolf Steiner la Nürnberg între 17 și 20 iunie 1908, care dezvoltă sensul adânc al revelației pline de taină a Apocalipsei lui Ioan, cu care se încheie Noul Testament. La sfârșitul volumului sunt reproduse cele șapte „peceți“, realizate în 1907 după schemele și îndrumările lui Rudolf Steiner.
