„Roman textualist sau nu, Compunere cu paralele inegale e sigur o proză delectabilă, de rară finețe artistică. Gheorghe Crăciun ne mărturisește prin intermediul lui Vlad Ștefan că a fost încântat citind Dafnis și Cloe, această „utopie erotică” atât de necesară sufletului frustrat al omului modern, dar a rămas și vag nemulțumit, constatând ce puțină atenție acorda ea naturii. Dornic să umple cu percepția intensificată a îndrăgostiților schema pastoralei, a scris «epurele» pentru Longos, dăruindu-ne adevărate pagini antologice de evocare violent senzualizată a vieții bucolice.” (Ovid. S. Crohmălniceanu)
