Cei ce susțin că trăim într-o eră a comunicării par să confunde dezvoltarea telecomunicațiilor cu progresul comunicării interumane. Nu este câtuși de puțin sigur că suntem astăzi mai capabili decât în trecut de solidaritate afectivă cu semenii, de împărtășire de trăiri intime, de prietenie și dragoste. Poate chiar dimpotrivă. Ceea ce ținea în trecut de normalitatea vieții de fiecare zi și, ca atare, nu mobiliza în mod special atenția celor implicați, a devenit astăzi obiect de analiză tocmai pentru că nu se mai produce spontan, ci necesită un efort conștient, inclusiv de natura teoretic-investigativă.
Cunoașterea principiilor și a mecanismelor comunicării interpersonale a devenit indispensabilă pentru ameliorarea raporturilor dintre oameni și a încetat să mai fie numai o problemă a specialiștilor. Dacă în trecut oamenii comunicau spontan, în felul în care făcea proza „burghezul gentilom“, astăzi suntem tot mai mult în situația unui domn Jourdain care, pentru a se apropia de semenii săi, are nevoie de un ghid. Acestui imperativ încearcă să-i răspundă, în felul său, și lucrarea de față.
