O colecție de scrisori de dragoste trimise între 1928–1930 și descoperite de curând într-o pivniță prăfuită din Paris
Testând limitele sale și pe ale amantului ei ca să obțină plăcerea, Simone poate fi văzută ca o femeie înaintea timpului său, a cărei atitudine nonconformistă ne contestă prejudecățile privind sexualitatea feminină și a dus, în cele din urmă, la propria decădere.
Scrisorile domnișoarei S. înfățișează portretul plin de viață al unei povești de dragoste de o pasiune aproape violentă, care evoluează în moduri șocante și neobișnuite. Presărată cu observații lămuritoare din partea editorului ei, Jean-Yves Berthault, această corespondență deschide ușa spre o altă viață și un alt timp, dominate de o femeie al cărui glas a răsunat cu mai bine de un secol în urmă și care se aude și astăzi.
Domnișoara S., numită aici simplu Simone, a fost o doamnă educată și cultă care a trait la Paris în zgomotoșii și sofisticații ani douăzeci. Scrisorile pe care Simone le scrie lui Charles, amantul ei căsătorit, exprimă dorințele, fricile, anxietățile și fanteziile sale – prin intermediul lor ajungem să cunoaștem îndeaproape o femeie extraordinară, al cărei apetit sexual nu cunoaște limite și a cărei dragoste obsesivă și distructivă a fost dusă la extrem.
