Puțin cunoscut marelui public, deși poeți celebri ca Mircea Cărtărescu și Emil Brumaru îl recunosc drept maestru, Leonid Dimov (1926–1987) este pentru prima dată, acum, studiat sistematic, într-o cercetare monografică. Cu documentele din Arhivă CNSAS pe masă, Luminița Corneanu reconstituie un destin uman și literar dramatic, marcat de tragediile colective ale României secolului XX, de la prigoana împotriva evreilor din anii ’40 la supravegherea Securității în timpul comunismului. Celebru pentru spiritul lui de frondă, Leonid Dimov, scriitorul care a urinat în 1957 pe statuia lui Stalin, nu avea cum să scrie altceva decât o poezie ieșită din tipare. Analizând resorturile intime ale poeziei dimoviene, cartea de față arata cum s-a produs această schimbare și în ce fel a influențat Leonid Dimov generațiile poetice de după el.
