“Pionierii” este o poveste descriptiva. Cei care vor depune efortul de a o citi pana la capat vor afla cat din continutul sau este adevarat si cat trebuie sa fie doar un cadru general al întamplarilor.
Autorul este constient de faptul ca daca ar fi insistat în întregime pe ultimul aspect, care este cu atat mai impresionant cu cat este mai valoros, ar fi scris o carte mai frumoasa. Dar, descriind scene, sau adaugand personaje care îi reaminteau de tineretea sa, cadea mereu în capcana de a reda mai degraba lucrurile pe care le cunostea deja, si nu pe acelea pe care si le imagina. Respectarea stricta a adevarului, conditie esentiala în istorie sau literatura de calatorie, distruge farmecul beletristic. Fictiunea îsi transmite mai usor mesajul prin schitarea principiilor, ilustrarea unor personaje generice, decat printr-o atentie sporita acordata sursei de inspiratie.
