Mare poet clasic, Coșbuc și-a asigurat locul printre marii creatori: Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, prin conținutul național al operei sale, prin cultivarea și frecventarea clasicilor, prin puritatea expresiei și claritatea stilului, prin promovarea idealului de frumusețe echilibrată, în general prin înnoirea limbii poetice. Coșbuc este — unanim recunoscut — un mare clasic al versului românesc. Poet al naturii și al omului de la țară, al exuberanței juvenile, al iubirii, al revoltei și luptei, al bărbăției, Coșbuc înscrie una din cele mai prețioase experiențe ale literelor românești, într-un moment de răscruce, când, prin scrierile unei pletore de pseudoeminescieni, se crease în poezia noastră o stare deprimantă, maladivă, din care se părea că nu există perspective de ieșire spre un liman sănătos. În acest climat de mal de siecle, de Wetschmerz răsare neașteptat de viguros și nou George Coșbuc, redresând poezia românească, aducând noi orizonturi, noi sensuri, noi valori artistice.
