Traducere de Teodora Popa-Mazilu
Ca o amprentă a naturalismului se observă în romanul O pagină de dragoste scris cu o rară gingășie înclinația autorului pentru cazurile patologice și aspectele morbide ale vieții cât și asocierea ideilor legate de fiziologie și ereditate. Fascinat de descoperirile biologiei și medicinei din vremea să Zola a avut ideea să aplice și în acest roman metodele științelor experimentale pentru a construi destinele personajelor sale.
În plus Zola naturalistul supune atenției cititorului un studiu atent asupra societății în special asupra mediului burghezilor înstăriți din Paris dominați de pasiunea pentru mondenități pentru baluri și distracții frivole cât și de grijă pentru păstrarea aparențelor de virtute de bună-cuviință și de cordialitate. În acest fel Zola denunța într-o manieră voit neutră aparent obiectivă imoralitatea ipocrizia și bonomia surâzătoare a acestei societăți „alese“.
„Romanul istorisește o experiență de viață dureroasă tulburătoare dar perfect verosimilă: evoluția unei iubiri interzise a unei pasiuni ce pune stăpânire progresiv pe doi oameni cinstiți înzestrați cu multă înțelegere și bunătate Helene și doctorul Henri Deberle.“ (Liliana Anghel)