„Lumile mele paralele” este un mini-roman confesiv, care suscită interesul prin detaliile stranii promise încă din titlu. Este scris cu vervă, într-un registru verbal înrudit când cu epica visului, când cu consemnarea jurnalistică, ceea ce dă cărții o notă de maximă credibilitate, introducând cititorul într-un univers ramificat, ale cărui cărări duc treptat spre înțelegerea conflictului. Limbajul viu, ancorat în frazeologia colocvială, creează o naratoare vie, cu care cititorul empatizează imediat.