“Ah! gândi el în sine, asta nu-i amor, asta-i înălțare peste firea mea proprie… este simțirea stejarului când crește… a leului când se tologește-n soare, a calului arab când sforăiește în fața incendiațiunii de care fuge… Parecă dac-aș strânge-o în brațe, aș omorî-o, dac-aș săruta-o, i-aș sângera buzele tiranei mele… o urăsc… dar o urăsc de mor…”.