Într-un banal oraș de provincie, nimic nu tulbură ritmul monoton al vieții, până în ziua în care Mihail Iorca se trezește cu certitudinea că în pensiunea unde locuiește se află un mort. Din acest moment, se petrec tot felul de întâmplări stranii și spaima se instalează încet-încet în sufletele locuitorilor. Mintea domnului Hamburda, președinte de tribunal, începe să funcționeze independent de voința acestuia, un cunoscut bariton încasează o lovitură și își pierde ochiul pentru că a cântat fals o colindă, naratorul aude și transcrie „vocile orașului“… Pe măsură ce evenimentele se precipită, cititorul își dă seama că multe dintre aceste lucruri le-a trăit poate chiar el, nu demult, în România aflată sub dictatură, unde spaima era atotstăpânitoare. Acesta este și motivul pentru care romanul Cafeneaua Pas-Parol, scris în 1983, nu a putut fi publicat decât după căderea comunismului.
