Figura spiritului creator este al doilea volum dintre cele trei cunoscute sub titlul generic „Ciclul imanenței literaturii“. Plasat între Expresivitatea involuntară și Imanența literaturii, studiul este dedicat analizei procesului subtil de geneză și execuție ale operei artistice, care niciodată nu este rodul exclusiv al inspirației sau al geniului, ci este determinat de nenumărați factori interiori și exteriori, mai mult sau mai puțin favorabili. Sub titluri memorabile ca „Euforia noviciatului“ (Antim Ivireanul), „Elanul ingenuu“ (I. Heliade-Rădulescu), „Nepăsarea suverană“ (Nichita Stănescu), „Expansiunea clișeului“ (M.H. Simionescu), „Refuzul rostirii stereotipe“ (Urmuz), „Sub presiunea delimitărilor“ (Marin Sorescu), Eugen Negrici reconstituie, analizînd și contextualizînd operele, întreaga istorie a producerii lor și restaurează, ca un arheolog, „din cioburi“ portretul eroului principal, artistul, alături de cîteva dintre uneltele sale.
