Aflat sub influența directă a prozei dostoievskiene și proustiene, romanul descrie dragostea fără margini a unei mame pentru fiul ei bolnav de hemofilie. Prin intermediul anchetei polițiste asupra unei crime care se dovedește doar un accident tragic, iese la iveală adevărata crimă a prințesei Olga Arbelina, exilată în Franța după revoluția bolșevică din 1917 – acceptarea, la început disperată, apoi exaltată, a iubirii incestuoase a propriului fiu. Evocarea destinului prințesei Arbelina devine încetul cu încetul o meditație tulburătoare asupra libertății individului, asupra autenticității și sensului vieții.
