„Răbdarea lupului era înfricoșătoare. Răbdarea bărbatului era la fel de înfricoșătoare. Omul rămase întins și nemișcat o jumătate de zi, străduindu-se să nu leșine, pândind creatura care voia să-l mănânce și pe care voia s-o mănânce. Câteodată, marea toropitoare năvălea peste el și bărbatul visa îndelung, dar, fie că era treaz, fie că visa, aștepta necontenit răsuflarea hârâită și mângâierea aspră a limbii aceleia. Nu mai auzi răsuflarea și se smulse încetișor din cine știe ce vis, când simți limba pe mână. Așteptă. Colții strânseră slab. Strânsoarea spori. Lupul își folosea ultimele fărâme de putere încercând să-și înfigă dinții în hrana după care aștepta de atâta vreme. Dar și bărbatul așteptase mult, iar brațul lui rănit apucă strâns falca lupului. În timp ce lupul se zbătea slab, iar brațul se strângea fără vlagă, cealaltă mână alunecă încet și apucă și ea fiara.“
