Apărută în 1978 la Assisi, monografia Mircea Eliade a fost redactată definitiv la Groningen, în cursul anului academic 1976–1977, încheind astfel proiectul mai vechi al unei cărți sintetice despre marele istoric al religiilor (după spusele autorului, intenția exista din 1973, lucrul propriu-zis începînd însă la finele lui 1974). Culianu tratează, cronologic și tematic, biografia unui Eliade “aparut” dintr-un spațiu necunoscut, dar și dintr-un timp revolut; excesele “adolescentului miop”, de la patima lecturii și ambiția enciclopedică la caznele la care se supune pentru a-și oțeli voința, erau inteligibile pentru occidentalii interbelici – modelul Papini, urmat de Eliade, făcea furori – și absolut stranii pentru cei de azi, mai curînd oameni hiperspecializati, așa cum se cuvine în postistorie. Lucrarea ca întreg reprezintă o complexă “radiografie” a temelor operei eliadiene, precum și o analiză tehnică a principalelor cărți.
Cuprins: Piatra filosofală (1921–1943) – Primele preocupări (1925–1928) – India (1928–1931) – Eseistică (1934–1939) – Operele științifice (1934–1939) – Tehnici de salvare – Yoga – Șamanismul – Alchimia – Psihismul profund și simbolismul religios – Nașterea mistică – Morfologia sacrului și istoria religioasă – Sacru și profan – Mircea Eliade și istoria religiilor – Mit și filosofie – Mircea Eliade și Italia
