Romanele istorice ale lui Sienkiewicz au făcut pentru sentimentul identitar al polonezilor ceea ce a făcut pentru germani muzica lui Wagner, și pentru francezi, opera lui Dumas. Cartea de față arată, însă, că este, poate, nedrept ca autorul ei să fie cunoscut aproape numai pentru scrierile sale istorice. Dacă celelalte cărți ale lui erau poloneze în intenție, subiect și sentiment, Fără dogmă este un roman cu suflu universal, care tratează, cu măiestrie stilistică și finețe psihologică probleme cu care poate rezona orice cititor. Leon Płoszowski, fiu al unei vechi familii de aristocrați, este ceea ce el însuși numește un „geniu fără portofoliu“. Un individ blazat, pesimist, incapabil de a duce ceva la bun sfârșit, un Hamlet modern a cărui unică filosofie este scepticismul la adresa oricărei filosofii. Leon descoperă că, în mod paradoxal, singura trăire autentică din viața sa este iubirea pentru soția unui alt bărbat, pentru Aniela, la rândul ei, o Ofelie modernă. Iar această iubire devine unicul lui proiect, singurul lucru în care crede, evenimentul care îl salvează și îi oferă un scop.
