Ultimul savant al culturii antice, Isidor de Sevilla este și unul dintre fondatorii culturii medievale. Etimologiile sale sunt o vastă sinteză a erudiției antice profane și religioase, păgâne și creștine, constituind în același timp prima enciclopedie medievală. Cărțile a XI-a (Despre om și monștri) și a XII-a (Despre animale) reprezintă o parte importantă a cărților despre natură. Cartea a XI-a este un rezumat al cunoștințelor pe care le-a avut la dispoziție gândirea medievală despre om, atât în privința anatomiei și fiziologiei, cât și a psihologiei, un text remarcabil prin meditația pe care o oferă asupra monstruozității ca limită a umanului. Cartea a XII-a este un însemnat izvor pentru literatura didactică și cea de ficțiune din Evul Mediu, reliefând statutul extrem de interesant al animalelor în cultura medievală: în cadrul acesteia, ele nu sunt doar obiecte ale demersului științific de tip zoologic, ci și repere ale discursului moralizator și elemente ale discursului alegoric și anagogic.
