„Acestea-s cuvintele, Petra. Am așternut copertele peste ele, lăsându-le să se limpezească. Timpul trecea, cartea nu-mi mai încăpea în trup. Într-o zi, îmi plimbam ochii peste literele ei. După aceea, am răspuns câtorva e-mailuri. Printre știrile care însoțesc în mod obișnuit o căsuță electronică, mi-a atras atenția una. Plasa păianjenului se lăsa peste mine, dar cui să-i strig mirarea și bucuria mea? Eram singur și înghețat, în biroul pustiu. Atunci, m-am repezit să-ți aștern aceste nimicuri despre Shaun Higgins, specialistul ce a reușit să rezolve misterul «insulei-fantomă» din Pacific. Apărea pe mai toate hărțile, dar nu a fost găsită de cercetătorii care au plecat să o caute cu vreo lună în urmă. Din 1876 s-a strecurat eroarea. Atunci, comandantul balenierei Velocity a raportat în jurnal o serie de stânci mari și niște insulițe de nisip, marcând porțiunea de pământ pe o hartă. Informațiile lui au tot fost copiate și recopiate, postulând drept insulă un probabil și posibil recif. Cineva din lumea aceasta, cu un veac în urmă, s-a mai gândit la Plasterca. Îți dai seama ce lucru minunat? Și s-ar putea ca lumea despre care am zis odată că nu am găsit-o, aceea ce spuneam că ți se cuvine, alături de această carte care abia mai încape în colivie, să se afle undeva, pe-aproape.“ — Călin Torsan
