Ciprian Vălcan propune nu doar o perspectivă sumbră asupra istoriei și asupra întregii alcătuiri a lumii, în care preeminența răului e un dat metafizic, ci și o vitriolantă descriere a naturii umane. Viziunea sa, exprimată în cele mai surprinzatoare moduri, forțînd absurdul, parodicul sau macabrul, mizînd pe efectul retoric al paradoxului și al formulei sofistice, conduce la alcătuirea unui adevărat catalog al viciilor omenești, rizibile ori hidoase, monstruoase sau numai grotești.
