Seria de autor „N. Steinhardt“ apare in coeditare cu Manastirea „Sfanta Ana“ Rohia.
Editie ingrijita adnotari cronologie si indice de Viorica NiscovStudiu introductiv de Nicolae Mecu
Steinhardt isi continua in Revista „masacrul“ din volumul de debut semnand episodic tot „Antisthius“ si parodiind acum stilul revistelor Criterion si Vremea precum si pe Eugen Ionescu. „Ma intreb inca o data daca intre Steinhardt cel de dupa 1964 si cel de pana la 1947 exista o ruptura. Recitirea recenta a scrierilor de junete mi-a consolidat opinia de acum zece ani. Cel de-al doilea Steinhardt nu inseamna decat maturizarea fireasca a primului – sub impactul noilor experiente existentiale culturale si spirituale prin care i-a fost dat sa treaca“ dupa cum observa Nicolae Mecu.
„Un corpus de avertismente spulberatoare de iluzii semnaland derapaje atragand atentia asupra marilor pericole camuflate de bune intentii de cuvinte seducatoare sau de pura demagogie. «Copilul batran» (cum il caracteriza mai degraba cu o mandrie melancolica si compasiva Steinhardt-tatal) parand a fi trecut prin toate experientele smulge valul aparentelor demistifica la tot pasul seamana intrebari nelinistitoare vede cu un ceas mai devreme catastrofa si trezeste din toropeala vaticineaza. In vremuri normale el ar fi putut trece drept un exaltat si un dogmatic acum insa cand pare a simti ca Hamlet ca the time is out of joint surplusul de patos si fixarea incapatanata in binele verificat intra in perimetrul normalitatii.“ (Nicolae Mecu)
