„când o vizitez, găsesc peste totlucruri cunoscute, de-ale meleneînsemnate, de mici dimensiuniun da, un nu, o geană sau un breloc…amestecate printre-ale talesau multe căzute în vreo crăpăturăcroită în timp, pe margini mâncatede-un scârţâitde pat sau parchetmă plimb prin camere şi nugăsesc niciun loc să m-aşezniciun gând să odihnescamintirea ta e o casăcare n-aşteaptă musafirie în neorânduialăde intrări şi ieşiriîn orice caz, ce voiam eusă-ţi spun e că nueşti de găsit, eştiplecată, dar nu de multcăci întotdeauna, când trecpe acolo, găsescun aer călduţ, cevaca un duh. mă ferescsă dau drumu' la geamnu c-ar ieşi, ci c-ar intrape fereastră pământ“
