Faleze de nisip (după romanul Zile de nisip, regia Dan Pița) a rulat pe ecrane doar o săptămână, fiind interzis chiar de Ceaușescu pentru că Ј…prezintă denaturat realitatea societății noastre…“
Somnul insulei, inspirat de romanul Al doilea mesager, regia Mircea Veroiu, transpune în imagine utopia negativă, ca un adevărat „manual“ de „formare a omului nou“, marota ceaușistă, prin uniformizarea individualităților, aneantizarea conștiințelor.
Mereu revoltat, Bujor Nedelcovici scrie „în regim de urgență“ piesa de teatru Noaptea solstițiului, neputând și nevrând să treacă peste asasinarea a o mie de tineri în două nopți: 21–23 decembrie 1989. Este vorba despre complicitate la crima, duplicitate, minciună, manipulare, dar și despre nevoia de adevăr.
