De fapt, ce definește mai exact o viață: supunerea la un destin previzibil sau inventarea cu orice preț a propriului destin? Unde încep mistificarea, cinismul, și trădarea și unde se sfârșesc visul, candoarea și duplicitatea? Ce rol joacă istoria și convulsiile ei în această supunere sau alegere a destinului, cel mai adesea fără drum de întoarcere? Răfuiala cu sine și cu lumea are un alt sens decât acela de a înfrunta cu conștiința curată farsa crudă a morții sau nu este decât o ultimă și inutilă bravură?
Cu o consecvență stilistică admirabilă, Constantin Stoiciu pune aceste întrebari într-un text compus din destine asumate, inventate sau visate, ce se încrucișează și se confruntă, se îmbogățesc constant cu noi nuanțe și dezvăluiri, pe fondul istoriei trecute și recente a țării și a lumii. Meditație lucidă și inedită în proza actuală despre lumea în care am trăit și trăim, Răfuieli< /em> este, de asemenea, romanul unei iubiri pătimașe.
