„Sunt clovn sau, denumirea oficială a profesiunii mele, comic” — așa se prezintă Hans Schnier, artistul nefericit din perspectiva căruia este privită societatea germană din timpul și de după cel de-al Doilea Război Mondial. Cu un cinism fermecător prin naivitatea pe care o ascunde și pe un ton de o ironie amară, clovnul lui Böll se implică într-o dispută dinainte pierdută cu lașitatea, dogmatismul și ipocrizia Germaniei postbelice. Singur în apartamentul său, beat, nefericit, rănit trupește și sufletește, dezamăgit în dragoste, Schnier se confruntă cu propriile amintiri: o familie protestantă care-și trimite fiica în brațele morții de dragul datoriei față de „sfântul pământ german”, o iubită îndoctrinată religios care îl părăsește sub pretextul nevoii de a respira „aer catolic”. Tuturor acestora, Schnier le opune încrederea neclintită în autenticitatea artei sale, refuzul de a spune altceva decât adevărul și dragostea pentru o singură femeie.
