Dincolo de modestia jucata a titlului La foc marunt arata un Livius Ciocarlie in plina forma intelectuala. Fie ca e vorba de lecturi evenimente existentiale sau ale vietii publice inclusiv politice reflectiile si notatiile sale diaristice sunt cat se poate de vii de proaspete si de spirituale stimulind reactii pe masura din partea cititorilor. Descoperim in aceste pagini sclipitoare un Livius Ciocarlie mai implicat si mai combativ un „avocat al batrinetii constiente de sine“ care-si pune in scena vulnerabilitatile cu acelasi farmec discret al autoironiei devenit deja marca inregistrata.
„In ultimele carti publicate principiul director a fost aleatoriul sau altfel spus ce-i trece omului prin cap. De randul acesta convins de inexistenta unui eu omogen (Ludmila Ulitskaia: „O gramada de fragmente. Nu exista eu care sa constituie un intreg“) am ordonat fragmentele in asa fel incat sa nu-i mai amestec ci sa-i pun unul langa altul pe insii care ma compun. Adica: cel care se ingrijoreaza cel caruia putin ii pasa cel care se tiriie prin viata cel care se amuza cel nating cel cat de cat istet. Altii vreo doi trei…“ (Livius Ciocarlie)
