Dunărea. Poveste și adevăr

Cele mai multe eseuri evocă, nostalgic și îndrituit, biserici, personalități gălățene, bresle precum cea a pescarilor (Unde sunt pescarii de altădată?), Păpădia, opera inginerului Mircea Roibu, Biblioteca „V.A. Urechia“…Scrisă bine, viu și alert, Dunărea. Poveste și adevăr mi se pare a fi cea mai bună carte a lui Zanfir Ilie. (Theodor Codreanu)
Febril om de acțiune, veritabil ferment cultural al urbei gălățene, dl. Ilie Zanfir este mereu în prima linie, păstorind, sub cupola Bibliotecii „V. A. Urechia“, o serie de întâmplări de ecou. Neastâmpăratul autor, mereu în alertă, mereu pus pe fapte mari, ne încredințează un proaspăt buchet de „eseuri danubiene“. Doldora de informații, Dunărea – poveste și adevăr poartă, sub pecetea nostalgiei, întâmplări de la mila 80, povestește despre marii oameni (precum „santinela“ V. A. Urechia, veghind spațiul carpato-balcanic) și depune mărturie despre așezarea dintre ape, gândind tonic, cu „optimism temperat“, la viitorul Galațiului, redescoperindu-l… (Adrian Dinu Rachieru)
Eseurile dunărene sunt tot atâtea argumente de cuget, inimă și literatură, pentru memoria, pentru prezentul și pentru viitorul celor trei entități personificate: Fluviul, Orașul și Comunitatea.Zanfir Ilie este dintre cei puțini care, parafrazându-l pe Terențiu (Homo sum et humani nihil a me alienum puto – Sunt om și nimic din ce este omenesc nu-mi este străin) poate spune cu deplină mulțumire: Sunt gălățean și nimic din ce ține de Galați nu-mi este străin.Pe scurt, o carte de colecție pentru pământenii locului numit Galați, oriunde s-ar afla. (Theodor Parapiru)