“Istoria unui galbân” traverseaza societatea româneasca din prima jumatate a secolului XIX. Modalitatea folosita de autor (dialogul între un galben si o para, în care fiecare îsi povesteste aventurile) îi ofera posibilitatea — ca în literatura picaresca — sa frecventeze medii variate, surprinzând fizionomia morala a fiecaruia. într-adevar, “banul este cea mai sigura peatra de cercare a firei omenesti…” Calatoriile succesive ale galbenului, prin buzunarele diferitelor personaje, dezvaluie “câta mârsavie plina de dezgust este ascunsa înlauntrul unor bipede…”
