Filip al II-lea al Spaniei nu a fost un bărbat ușor de iubit. Introvertit și frământat, împovărat încă din primii ani ai vieții cu rigorile impuse viitorului ocupant al tronului, Filip a sperat toată viața să întâlnească o femeie care să-l iubească pentru sufletul, și nu pentru coroana lui. Dar regilor arareori le este dat să se căsătorească după pofta inimii. Urzelile politice l-au împins mai întâi în brațele verișoarei sale, gingașa Maria Manuela, apoi în patul bătrânei și posesivei Maria Tudor, regina Angliei, și, în cele din urmă, spre căsătoria cu frumoasa Elisabeta de Valois, fiica regelui Franței. De fiecare dată, monarhul însetat de putere, susținător fanatic al Inchiziției, s-a transformat într-un soț și un tată devotat, în stare de orice sacrificiu pentru dragostea reginei lui.
