Trecând prin numeroase mutilări și reconstruiri cauzate de represiunea sovietică, romanul publicat în 1968 în Occident transpune în ficțiune experiențele carcerale ale scriitorului, condamnat la 8 ani de detenție în gulagul comunist. În ziua în care un diplomat rus anunță, pe ascuns, ambasada americană de intențiile URSS-ului de a construi o bombă atomică, intelectualii și oamenii de știință din lagăre sunt mutați într-o închisoare de la periferia Moscovei și forțați să lucreze la realizarea viselor aberante ale lui Stalin. Violența, iluzia libertății, sentimentul comuniunii sunt reperele zilnice ale prizonierilor bolgiei dantești transferate în estul Europei.
