V-ați întrebat vreodată ce face ca zâmbetul unui bebeluș să fie atât de mișcător? Ce resorturi invizibile ne leagă unii de alții astfel încât, încă de la naștere, cei mai mulți dintre noi să aibă șansa de a fi primiți de niște brațe iubitoare? Descoperirea atașamentului de către John Bowlby, în a doua jumătate a secolului XX, a fost revoluționară pentru înțelegerea primei etape a vieții, dar și pentru psihopatologie și pentru reprezentarea reacțiilor în fața doliului, pierderii, separării.
Pentru ca puiul de om să supraviețuiască și să-și dezvolte potențialul cu care a venit pe lume, e necesară prezența afectivă a unei persoane, de regulă mama, care în mod ideal oferă siguranță și încredere. Pierderea acesteia dereglează echilibrul atât de fragil al copilului și are consecințe în viața sa de adult.
În aceste prelegeri, John Bowlby își face cunoscută și își susține teoria cu exemple din munca sa clinică și cu un limbaj accesibil, adresându-se deopotrivă specialiștilor, părinților și tuturor celor care doresc să pătrundă dedesubturile psihicului omenesc.
