Viata, patimile si cintecele lui Leonard Cohen

Departe de aroganţa parvenitului din Mid-West – asta a fost şi asta a rămas Bob Dylan –, departe de exaltările extrem-stângiste ale surorilor Baez, Cohen era mai degrabă prizonierul decât complicele acestor „enfants terribles“. Era cu zece ani mai în vârstă decât ei şi, privindu-i, conştientiza că-i despărţea mai mult decât vârsta: îi despărţeau obsesiile diferite şi experienţa imediată diferită. Într-o excelentă carte a lui David Hajdu ce evocă momentul de ecloziune al generaţiei Bob Dylan, Cohen nici măcar nu e menţionat. Şi pe bună dreptate: nu era nimic de spus despre el. Ce să fi spus? Că era iubitul lui Judy Collins? Că părea o pasăre neagră, depresivă şi tăcută, contrastând virulent cu vioiciunea întregului grup? Insuficient, total insuficient.