Auzim adesea pe câte cineva spunând, Viața mea e un roman! Dar câți dintre noi au curajul să zugrăvească în cuvinte și să pună pe hârtie ceea ce li s-a întâmplat de-a lungul anilor?
Elena Dican este unul dintre foarte puținii care și-au transformat amintirile într-un roman. Domnia-sa nu numai că a trecut testul curajului, dar a și dovedit că are toate calitățile necesare pentru a duce un astfel de proiect la bun sfârșit: ușurința de a construi scene memorabile, de a da viață ființelor evocate, creând personaje veridice, gata să sară din pagină în viața reală, precum și capacitatea de a medita pe marginea celor văzute, auzite, experimentate și rememorate.
În acest fel, scrierea Elenei Dican creează nu un jurnal al vieții sale, ci un adevărat roman, cu toate valențele și atributele romanului, dar care păstrează în același timp și valoarea de document al vremurilor ceaușiste și al vremurilor de azi. Prin mijloacele specifice acestei specii literare, autoarea direcționează cu mare pricepere curiozitatea și imaginația cititorului către mesajul pe care îl are de transmis.
Un mesaj plin de căldură, de umanitate, de încredere în viață și de recunoștință pentru ceea ce este frumos și atrăgător pe această lume.
