Marsilio Ficino (1433–1499) și problemele platonismului în Renaștere este lucrarea de diplomă susținută de Ioan Petru Culianu, în sesiunea din iunie 1972, la Facultatea de Limbi Romanice, Clasice și Orientale a Universității din București, lucrare coordonată de Nina Façon. Se înțelege că o teză de licență care țintea aproprierea unei filosofii văzute că mântuire și considera arta ca formă a experienței interioare nu putea trece neobservată în anii dominanței unei vulgate marxiste. Stigmatizat că „mistic” și interzis de la publicare încă din 1970, cu un volum oprit de cenzură și probabil dat la topit în 1971, după „tezele din iulie”, Culianu avea să-și vadă refuzat, prin intervenția omniprezentului „căpitan Ureche” și a antenelor sale, și postul de la catedra de italiană, pentru care avea recomandările profesorilor săi. Plecat în exil pe 4 iulie 1972, Culianu își va continua însă, așa cum își dorise, cercetările asupra Renașterii și a imaginarului ei, devenind unul dintre autorii care au schimbat, în secolul XX, paradigma studiilor renascentiste, prin cartea sa din 1984 Eros și magie în Renaștere. 1484.
