O analiză amplă a complicatei relații dintre un scriitor român și Securitate. Deși, de multe ori, spațiul românesc a refuzat să accepte fuziunea dintre text și context, teza conform căreia toate monografiile intelectualilor care au activat între 1948 și 1989 au obligația să încorporeze relațiile acestora cu cea mai represivă organizație a Ministerului Afacerilor Interne din perioada comunistă devine unul dintre argumentele care susțin că, într-un regim totalitar, orice gest, chiar de ordin artistic, primește, obligatoriu, o nuanță politică.
