Din această epistolă, în care Petrus Damianus se întreabă dacă Dumnezeu poate reda virginitatea pierdută și dacă poate anihila trecutul, provine mult prea vulgarizata expresie „filosofia, slujnică a teologiei“, pusă adesea, în mod nedrept, pe seama întregii filosofii medievale. Însă textul poate oferi o turnură lingvistică a filosofiei, o logică a omnipotenței divine și o filosofie a creației ascunse în formulele unui mare maestru al scrisului. Ele îl pot incita pe cititorul dispus să asume elogiul indirect al rațiunii și al limitelor ei, la începutul reformei gregoriene a Bisericii latine și înaintea apariției amplelor discuții doctrinale ale scolasticii.
